Iubirea care tace il pierde, iubirea care spune ''NU" il salveaza

In spatele oricarei dependente de alcool exista o poveste de suferinta. Nimeni nu isi propune sa devina dependent. Totul incepe, de obicei, cu un pahar „pentru relaxare”, cu un vin „de calitate”, cu o scuza care suna firesc: „merit si eu ceva bun dupa o zi grea”. Dar atunci cand paharul devine rutina, iar viata se invarte tot mai mult in jurul momentelor de consum, realitatea incepe sa se schimbe, subtil, dar constant.

CAND IUBIREA TACE, DEPENDENTA CRESTE
Partenerul de viata joaca un rol urias. Multi aleg tacerea, din frica, rusine sau speranta ca „va trece de la sine”. Dar tacerea nu vindeca. Tacerea inseamna complicitate involuntara. Inseamna sa lasi dependenta sa se instaleze fara rezistenta, sa-i transmiti celui drag ca „nu e chiar asa grav”.
Ceea ce salveaza nu este acceptarea pasiva, ci curajul de a spune „nu”. Un „nu” spus cu iubire, dar ferm, este o limita sanatoasa care protejeaza ambele parti:
- „Nu pot privi cum te autodistrugi.”
- „Nu mai particip la negare.”
- „Te iubesc, dar nu pot fi partas la durerea ta.”

Un partener care spune „nu” nu condamna, ci aprinde lumina intr-o camera in care celalalt a invatat sa stea pe intuneric.
Adesea, partenerul se refugiaza in somn si munca, incercand sa compenseze prin oboseala ceea ce nu mai poate schimba prin dialog. In timp, relatia devine o coexistenta tacuta intre frustrare si resemnare.

CAND NICI MAMA NU MAI SPUNE „AJUNGE”
Mama are un rol fundamental in dinamica dependentei. Ea este, de multe ori, prima care simte ca ceva nu este in regula, chiar inainte ca restul familiei sa observe. Dar cand mama tace din rusine, neputinta sau speranta ca „va trece” , tacerea ei devine un semnal de acceptare.
Pentru un copil, un adult in prezent, tacerea mamei inseamna validare: daca nici mama nu spune nimic, atunci poate nu e chiar o problema.

Uneori, iubirea materna greseste prin protectie. Mama ascunde, acopera, inventeaza scuze, pentru ca ii este imposibil sa-si vada copilul cazand.
Dar iubirea adevarata nu se exprima prin negare, ci prin curajul de a spune: „Te iubesc prea mult ca sa te privesc distrugandu-te.”
Adevarul spus de o mama poate fi dureros, dar este uneori singura voce care poate opri tacerea dependentei.

„BEAU DOAR CEVA BUN” – MITUL CARE ASCUNDE O REALITATE DUREROASA
Multi consumatori de alcool isi justifica obiceiul prin calitatea bauturii. „Nu beau orice”, „doar vin bun”, „doar whisky fin”.
Dar organismul nu face diferenta intre o sticla scumpa si una ieftina. Ficatul, creierul, inima si sistemul nervos metabolizeaza alcoolul in acelasi mod.
„Calitatea” nu anuleaza toxicitatea. E ca si cum ai spune ca un incendiu controlat arde mai „nobil” decat unul banal, ambele distrug, doar ritmul difera.

EFECTELE PSIHOLOGICE SI FIZICE ALE CONSUMULUI DE ALCOOL
Dincolo de senzatia temporara de relaxare, alcoolul afecteaza profund atat corpul, cat si psihicul. La inceput pare o solutie rapida pentru stres sau anxietate, dar in realitate functioneaza ca o anestezie care amorteste durerile interioare, fara sa le vindece.

Pe termen lung, efectele devin tot mai evidente:

Efecte psihologice:
- dependenta emotionala, persoana simte ca nu mai poate functiona fara acel „ajutor extern”;
- scaderea capacitatii de autoreglare emotionala, emotiile devin greu de suportat fara alcool;
- tulburari de dispozitie; depresie, anxietate, iritabilitate accentuata;
- pierderea increderii in sine, alcoolul promite putere, dar aduce neputinta;
- negare si distorsiune cognitiva: dependentul isi justifica mereu comportamentul („nu beau chiar atat”, „altii sunt mai rai”), iar daca este confruntat, raspunde adesea defensiv: „dar tu nu ai baut niciodata?”, „tu nu stii cum e”, „nu intelegi prin ce trec”.
Chiar si cand prietenii ii spun ca bea prea mult, el raspunde: „Dar tu nu bei?” o replica defensiva care ascunde rusinea, frustrarea si neputinta de a recunoaste ca a pierdut controlul.
Cu timpul, se plafoneaza, ani de zile nimic nu se mai schimba, nu mai face nimic nou, nu mai cauta bucurii, sens sau oameni. Tot ce ramane este alcoolul, singurul lucru constant, dar si cel care il tine captiv.
- izolare sociala si rusine, pe masura ce consumul devine evident, persoana se retrage, ascunde, minte si se rupe de cei dragi;
- deteriorarea relatiilor, partenerii si familia ajung sa traiasca intre speranta si dezamagire continua.

Efecte fizice:
- tulburari de somn si oboseala cronica;
- afectarea ficatului (steatoza hepatica, hepatita alcoolica, ciroza);
- tulburari digestive si dureri abdominale;
- afectarea inimii si a tensiunii arteriale;
- scaderea imunitatii si a capacitatii de concentrare;
- disfunctii sexuale si dezechilibre hormonale;
- risc crescut de accidente, caderi si traumatisme.

In timp, alcoolul devine o structura de personalitate paralela: o identitate falsa, care se activeaza ori de cate ori durerea reala ameninta sa iasa la suprafata. Fara consum, apare golul interior; cu consum, apare distrugerea lenta. Iar in acest cerc, rusinea hraneste nevoia de evadare, iar evadarea adanceste rusinea.

Chestionar: Ai un consum de alcool care iti afecteaza viata?

Raspunde sincer la fiecare intrebare cu:
0 = niciodata, 1 = uneori, 2 = des, 3 = foarte des.

1. Bei mai mult decat iti propui initial?
2. Ti s-a spus vreodata ca bei prea mult?
3. Ai avut probleme la serviciu, acasa sau in relatii din cauza alcoolului?
4. Ai simtit nevoia sa bei dimineata pentru a te simti mai bine?
5. Ti s-a intamplat sa nu-ti amintesti ce ai facut dupa ce ai baut?
6. Ai incercat sa reduci consumul, dar nu ai reusit?
7. Bei pentru a uita problemele sau pentru a scapa de stres?
8. Simti iritabilitate sau neliniste cand nu bei?
9. Ai avut vreodata un accident, o cearta serioasa sau o situatie riscanta sub influenta alcoolului?
10. Simti ca fara alcool viata ar fi mai dificila de suportat?

Interpretare orientativa:
0–7 puncte: consum ocazional, fara semne evidente de dependenta.
8–14 puncte: risc moderat — recomandat sa reduci consumul si sa observi motivele pentru care bei.
15–20 puncte: risc crescut — semne clare de consum problematic; ar fi bine sa discuti cu un psiholog sau medic specialist.
Peste 20 de puncte: probabila dependenta — este necesara evaluare clinica si sprijin specializat.

INCHEIERE: DRUMUL SPRE VINDECARE TRECE PRIN CURAJ
Daca te-ai regasit in randurile de mai sus sau daca acest chestionar ti-a ridicat semne de intrebare, nu inseamna ca esti slab, ci ca ai inceput sa fii sincer cu tine.
Dependenta de alcool nu este o vina, ci un semn de durere care cere ajutor.
Terapia nu este despre judecata, ci despre intelegere, compasiune si reconstructie.
Intr-un spatiu sigur, poti invata sa iti gestionezi emotiile, sa intelegi ce anume hraneste nevoia de alcool si sa redescoperi cine esti dincolo de dependenta.

A cere ajutor este un act de curaj, nu de slabiciune.
Primul pas spre libertate incepe cu o simpla intrebare: „Cum ar fi viata mea fara alcool?”
Raspunsul poate fi inceputul vindecarii tale.

Psiholog, Psihoterapeut Florea Iulia