Frica de a fi vulnerabil

Multi dintre noi invatam devreme ca a fi vulnerabil inseamna a fi slab.
Ni se spune „nu plange”, „nu arata ca te doare”, „fii puternic”.
Si, treptat, ne obisnuim sa ascundem ceea ce simtim.

Dar in spatele zidurilor ridicate pentru a ne proteja se ascunde si nevoia noastra cea mai umana, aceea de a fi vazuti cu adevarat.
De a fi iubiti nu pentru imaginea pe care o aratam, ci pentru cine suntem cu totul, cu frici, cu greseli, cu dorinte si neputinte.

Frica de vulnerabilitate ne da impresia ca ne tine in siguranta, dar in realitate ne izoleaza.
Ne transforma in spectatori ai propriei vieti, tematori sa ne aratam sufletul, de teama ca nu va fi acceptat.

Curajul nu inseamna sa nu simti frica.
Curajul inseamna sa fii sincer chiar si atunci cand tremuri.
Sa spui „mi-e greu”, „am nevoie de tine”, „mi-e dor”.
Adevarata forta nu e in control, ci in autenticitate.

A fi vulnerabil nu te face slab, te face omenesc.
Si acolo, in acel spatiu sincer, incep vindecarea si apropierea reala.

Daca iti este greu sa te arati asa cum esti, daca te temi ca sinceritatea ta nu va fi primita, terapia poate fi locul in care inveti ca e in regula sa fii tu.
Un loc in care nu trebuie sa fii „puternic”, ci doar prezent.

Psiholog Catalin Lacusta