Singuratatea celor care au confundat puterea cu valoarea

Psihoza puterii

Exista oameni care au ocupat functii importante.
Au avut autoritate, influenta, respect impus prin pozitie si bani.

In anii in care se aflau „sus”, au decis, au poruncit, au trecut peste oameni si peste limite, convinsi ca timpul, relatiile si sentimentele sunt resurse inepuizabile.
Din pacate, nu sunt.

In goana dupa statut si control, multi au neglijat exact ceea ce nu putea fi cumparat: familia, copiii, prezenta reala, atasamentul autentic.
Au lipsit de acasa, au fost reci, critici, autoritari sau complet absenti emotional.
Au crezut ca rolul de parinte sau partener se rezuma la a „asigura” financiar, nu la a fi acolo.
Au confundat respectul cu frica si iubirea cu obedienta.

Anii au trecut, functiile s-au incheiat, influenta s-a diminuat.
Iar cand puterea a disparut, a ramas golul.

Copiii au crescut cu rani nevindecate si cu lipsuri emotionale adanci, iar distanta dintre ei si parintele „important” a devenit, uneori, ireversibila.
Familia nu mai vrea sa auda.
Nu din rautate, ci din epuizare.
Pentru ca prea mult timp nu a fost vazuta, auzita sau pretuita.

Astazi, acesti oameni pot avea bani, proprietati, conturi pline.
Dar nu au cine sa ii sune sincer, cine sa le stea alaturi din dragoste.

Relatiile ramase sunt adesea reci, tranzactionale, bazate pe interes, confort sau avantaje materiale.
Nimeni nu ramane pentru om, ci pentru ceea ce poate oferi.

Singuratatea de la batranete este poate cea mai dura consecinta a unei vieti traite fara constiinta relationala.
Pentru ca atunci nu mai exista functii care sa impresioneze, nici putere care sa oblige.
Ramane doar omul si relatiile pe care le-a construit sau le-a distrus.

Ce este poate cel mai trist este ca unii dintre acesti oameni continua sa isi caute confirmarea puterii acolo unde inca o pot mima.
O vedem in gesturi marunte, dar graitoare:

• tonul ridicat fata de doamna de la Mega Image,
• dispretul fata de femeia de serviciu,
• aroganta din parcare, cand claxoneaza, cearta, ameninta sau umilesc.

Sunt incercari disperate de a simti ca inca „conteaza”, ca inca pot domina pe cineva.
Puterea adevarata, insa, nu se manifesta niciodata asupra celor vulnerabili.

Acest tip de final nu este o pedeapsa, ci o lectie amara:
succesul profesional nu poate compensa esecul uman.

Familia nu este un bun garantat pe viata, ci o relatie care se construieste zilnic, cu timp, respect si prezenta.

Poate ca adevarata reusita nu este sa ajungi sus,
ci sa ajungi la batranete cu cineva care sa te tina de mana pentru cine esti, nu pentru ce ai avut.

Cum ii recunosti psihologic pe oamenii care confunda puterea cu valoarea

Exista un tipar psihologic relativ constant al oamenilor care isi construiesc identitatea aproape exclusiv pe functie, statut si control.
La prima vedere pot parea puternici, siguri pe ei, de succes.
In realitate, structura lor interna este fragila, dependenta de validare externa si de pozitia de putere.

1. Cum se manifesta la tinerete

La tinerete, acesti oameni sunt usor de confundat cu persoane ambitioase sau lideri naturali.
Diferenta apare in modul in care se raporteaza la ceilalti.

Trasaturi frecvente:

• nevoie intensa de control si dominare

• valoare de sine rigid legata de functie, rezultate, bani

• toleranta scazuta la frustrare si critica

• empatie redusa sau selectiva

• tendinta de a instrumentaliza oamenii

• sentiment de superioritate fata de cei perceputi ca „inferiori”

In relatii si familie:

• absenta emotionala

• autoritarism sau critica excesiva

• iubire conditionata de performanta si obedienta

• copiii sunt tratati ca extensii ale imaginii personale

La aceasta varsta, functia si energia mascheaza eficient golul interior.
Puterea tine loc de identitate.

2. Mecanismul psihologic central

In profunzime, vorbim adesea despre:

• stima de sine fragila compensata prin control

• scheme de rusine, defect sau neputinta mascate de grandiozitate

• trasaturi narcisice subclinice

• frica intensa de vulnerabilitate si dependenta emotionala

Acesti oameni nu se pot sprijini pe relatii, pentru ca nu au invatat sa fie in relatie.

3. Cum se manifesta la batranete

Cand functia dispare, structura interna se fisureaza.

Semne frecvente:

• amaraciune cronica si cinism

• victimizare si sentiment de nedreptate

• lipsa introspectiei si a asumarii

• dificultate majora de a tolera singuratatea

• anxietate mascata de iritare si critica

Comportamente vizibile:

• exercitarea puterii simbolice asupra celor vulnerabili

• rigiditate, irascibilitate, autoritarism

• relatii ramase strict tranzactionale

Este o forma de regres psihologic:
cand puterea reala se pierde, controlul simbolic devine ultimul refugiu.

4. Diferenta fata de autoritatea sanatoasa

Autoritatea sanatoasa:

• se bazeaza pe competenta si respect, nu pe frica

• include empatie, limite si responsabilitate relationala

• lasa in urma relatii, nu resentimente

• permite o imbatranire cu sens, nu cu izolare

Oamenii care confunda puterea cu valoarea imbatranesc singuri nu pentru ca ceilalti ii parasesc,
ci pentru ca nu au stiut sa fie in relatie fara pozitie.

Concluzie

Puterea este un rol.
Functia este temporara.
Banii sunt un mijloc.

Identitatea construita exclusiv pe acestea se prabuseste inevitabil.

Felul in care un om se poarta cu cei care nu ii pot oferi nimic spune mai mult despre viitorul lui emotional decat orice CV.

Psiholog Iulia Florea